Ca o caracteristica a lumii in care traim, dezordinea isi pune amprenta asupra tuturor lucrurilor care ne inconjoara: asupra educatiei, asupra legilor, asupra sistemului sanitar… si asupra camerei copilului tau. Daca pe primele 3 esti obligata sa le tolerezi, pe cea din urma o poti corecta cu putin calm si voie buna.
Dezordinea din camera copilului tau echivaleaza cu o amprenta personala
asupra spatiului in care isi poate exterioriza preferintele si gusturile.
Cu toate acestea, nu inseamna ca acum trebuie sa-I lasam sa imprastie toate jucarille si toate cariocile prin casa, pentru a-l ajuta sa-si formeze personalitatea si spatiul intim.
Putem foarte frumos sa ne alaturam dezordinii, ca un partener de joaca. Trebuie sa il convingi pe copil sa vada dezordinea tot ca pe o joaca, nu ca pe o regula sau un ritual care trebuie respectat, daca nu vrea sa fie pedepsit.
Cu totii stim, ca regulile sunt facute sa fie incalcate si asta se aplica mai ales in cazul celor mici, care sunt curiosi si vor sa afle ce se intampla daca fac exact lucrul care le-a fost interzis.
Asadar, acesta este momentul in care tu poti prelungi “joaca” in favoarea ta. In momentul in care copilul lasa toate jucariile balta in mijlocul camerei si se pregateste sa plece in cautare altei activitati, tu poti interveni, dand jocului o finalitate constructiva: “haide sa ne jucam cu masinutele pana le ducem in garaj, ca sa putem sa ne jucam cu mingiuta in sufragerie” poate fi un exemplu de abordare.
Pana la varsta de 4-5 ani, micutii nu pot percepe atat de bine, ideea de ordine sau de ajutor pe care il ofera. Chiar si dupa aceasta varsta, ei privesc ordinea tot ca pe o joaca. Sa ne gandim la fetitele de 5 -6 ani, care imprumuta sortul mamei si gospodaresc prin casa, imitand-o pe mamica cum sterge praful, cum da cu matura sau cum aseaza masa.
Citeşte articolul complet
